Inception

In sfarsit am apucat sa ma uit si eu la Inception, dupa mai mult de 4 luni de cand a aparut.  Cu chiu cu vai am reusit sa evit spoilerele majore pana acuma, nu m-am uitat la zeci de videouri care parodiau Inception si am sarit peste zeci de articole care explicau filmul. Am citit doar cateva reviewuri spoiler free si am vorbit cu cativa prieteni despre el, dar cu un strict „no spoiler policy”. Singura chestie pe care am aflat-o o fost faza cu titirezul, ce inseamna el. Not such a big deal.

Din ce am citit de pe net si ce am auzit de la prieteni, am crezut ca ii un film foarte intortocheat, greu de inteles, „hrana pentru intelectuali”. BIG DISSAPOINTMENT. In opinia mea nu se ridica la hypeul care i s-a facut prelansare si postlansare. Sa nu ma intelegeti gresit, e un film super – actorii sunt de nota 10, joaca superb, scenele de actiune sunt OMG, CGI este foarte bine facut, storylineul e extrem de bine gandit si faza cu intratul si iesitul din vise are sens. Merita un 9, 9.5. Dar mie mi s-a parut clar si usor de inteles tot filmul, fara sa fie ceva foarte complicat, mind-bending.

De aici incolo cu spoilere.

In film este vorba de Dom Cobb (Leonardo DiCaprio), care se ocupa de furtul ideilor din visele oamenilor. El a fost acuzat ca si-a omorat sotia si de aceea nu poate merge inapoi in America sa isi vada copiii. Tot ce va face in film este determinat de aceasta: el se simte vinovat pentru moartea sotiei sale si vrea sa isi vada din nou copiii.

El este angajat de Saito (Ken Watanabe) sa planteze o idee in mintea urmasului unui rival de-al sau. De aici provine si titlul filmului: plantarea semintelor unei idei reprezinta inceputurile acelei idei, iar in engleza inception chiar asta inseamna. Problema cu aceasta este cu nu poti doar sa intri in mintea cuiva si sa ii zici ce sa faca, deoarece subconstientul sau va realiza ca nu este o idee proprie si o va respinge. Pentru aceasta echipa lui Cobb va trebuie sa intre intr-un vis, unde iara intra in alt vis, acolo intra in al treilea vis ca sa il fraiereasca pe Maurice Fischer (Pete Postlethwaite) sa imparta firma tatalui sau, si dupaia, ca sa il salveze, 2 din ei intra in si limbo. Aka dream in a dream ina dream in a dream :D.

Desigur pe parcurs nimica nu merge cum ar trebui, visele lor sunt bantuite de Mal (Marion Cotillard), fosta sotie a lui Cobbs, iar Maurice, a fost antrenat impotriva incursiunilor mentale, asa ca  apar si garzi armate in vis care incearca sa il salveze.

In final desigur reusesc sa duca la bun sfarsit misiunea, iar Cobb se va reintalni cu copiii sai. Aici apare un twist, care in opinia mea nu foarte super mega hiper omg, desi s-ar putea ca eu sa fi fost desensibilizat la cliffhangere de la uitatul la seriale gen Lost, 24, Spooks :)). Cand se reintalneste cu copiii sai, Cobb invarte titirezul sau, iar acesta se pare ca se invarte fara sa se clatine, cand dintr-o data un pic se inclina si apoi se termina filmul. Prin aceasta se sugereaza ca poate Cobb este tot intr-un vis.

Illustration of the brain-in-a-vat concept

Brain in a vat

O tema filozofica a filmului este „brain in a vat„. Aceasta teorie filozofica sustine ca un creier care ar fi intr-un vas si ar primi impulsuri nervoase de la un calculator nu ar putea sa isi dea seama ca el este intr-un vas si ca ceea ce primeste el de la nervi nu coincide cu realitatea. La fel si cu visele, de unde stim ca ceea ce traim noi acuma nu este doar un vis extrem de elaborat. Regizorul Christopher Nolan incearca sa sugereze ca nu conteaza pana la urma unde se afla, importanta este ca Dom si-a gasit fericirea alaturi de copiii sai.

Christopher Nolan

Regizorul Christopher Nolan

Faza ii ca pentru mine aceasta nu este o dilema. Sunt convins ca exista o realitate absoluta, obiectiva, care nu este doar o constructie a unui calculator sau nu este doar un vis, asa ca din pacate ce incearca sa imi sugereze regizorul prin film se pierde pe mine. Pentru mine filmul ramane doar un film science-fiction, foarte bine scris, dar nimic mai mult, nimic care sa ma puna pe ganduri. Si eu la asta ma asteptam de la cat de hyped a fost filmul.

In ultimele 5 minute ale filmului banuiam ca vor reusit, si apoi m-am gandit ca oare se va sfarsi punand sub semnul intrebarii realitatea. Si asa a si fost.

In schimb am cateva nit-pickuri legate de film.

1. De ce incepe cu scena in care Cobb se trezeste pe malul marii si este dus in fata lui Saito batran in limbo? Care este rolul acestei sarituri temporale intr-un film povestit de altfel intr-o maniera complet liniara? Doar sa foloseasca aceasta tehnica de dragul de a o folosi? Sau vrea sa si sugereze ceva prin aceasta scena?

2. De ce este comun limbo pentru toti? Eu am inteles ca mergi in limbo daca mori in lumea aceasta de vis, deoarece esti in stare de sedatie foarte puternica in viata reala, deci limbo este ceva individual, creat de creierul fiecaruia. Cum ajunge Cobb in limboul lui Saito ca sa il poata salva de acolo? Exista teorii pe net conform caruia limbo e ceva colectiv, in care nu e nimic decat ce au construit altii pana atunci. Dar asta mi se pare ciudat. Si tot nu raspunde la intrebarea cum a ajuns Dom de la orasul construit de el la vila lui Saito.

Se vede ca toti actorii au fost de nota 10. Am fost placut impresionat de cum a jucat Ellen Page, deoarece nu mi-a placut de ea in Juno, dar aici a excelat. Joseph Gordon-Levitt este un actor care in opinia mea apare in prea putine filme renumite, desi este un actor superb. Performanta lui  Leonardo DiCaprio – no comment, he delivered the usual genius stuff.

Soundtrackul e magnific – Hans Zimmer rulez. CGI si visual effects is de nota 10. Scenele de actiune sunt foarte fain facute, mai ales cea din zero-gravity in hotel (chiar is curios cum au realizat-o tehnic).

Eu ii dau filmului un 9 sau chiar un 9.5.

Anunțuri

6 gânduri despre „Inception

  1. ” Regizorul Christopher Nolan incearca sa sugereze ca nu conteaza pana la urma unde se afla, importanta este ca Dom si-a gasit fericirea alaturi de copiii sai.”

    Asta susțin și eu, dar nu mă crede nimeni!

  2. Cred că limboul comun ar fi legat de teoria lui Jung despre subconștientul colectiv, mă rog, pornind de la ea. Și e un pic Jungian filmul.

    Saltul temporal de la sfârșit e destul de important. Ne arată cursul timpului în limbo, raportat la celelalte nivele și induce confuzie, mai ales că se produce o simetrie drăguță cu incipitul filmului. Practic ultima treime a filmului a fost un ritual pentru a pregăti twistul și privitorului pentru a se lăsa impresionat de el, cu intrarea în limbo drept pasul final și cel mai important. În timp ce băieții(și fata) se chinuia să implanteze ideea, filmul făcea asta asupra audienței. N-am exprimat opinia asta după ce am văzut Inception, dar cu timpul am început să îl văd din ce în ce mai mult ca pe un film foarte metaficțional, postmodernist. E mult mai puțin despre povestea în sine, cât despre manipularea audienței prin utilizarea în alt context al limbajului cinematografic.

  3. Filmul începe în visul lui Saito, pe al doilea nivel, iar motivul pentru care este atât de brusc ni se relevă un pic mai încolo: nu știm niciodată cum începe un vis. Iar scena de la final are loc în limbo, sau într-o parte a lui de care se face responsabil Saito, motiv pentru care e o scenă similară. Plus că e o simetrie drăguță în construcția filmului. Nu începe in medias res.

  4. Și deja filmul nu mai pare așa de simplu de înțeles.Cu toate că sunt de acord că hypeul l-a făcut să pară muuuult mai complex decât e.

    No, poți să o iei în două feluri și niciunul nu e absolut și niciunul nu contează pentru că așa cum am semnalat amândoi, mesajul filmului este altul. Una la mână poți să iei narațiunea așa cum îți este prezentată(iar prima scenă tot zic că e cronologic prima. Dialogul e altfel. Se poate mă înșel. Iote că mi-ai incepționat îndoiala în minte) și Cobb reușește să îl invie pe Saito, în final reunindu-se cu familia în realitate. Altfel, poți să crezi că oriunde în a doua jumătate(Când Cobb încearcă ultima oară să învârtă titirezul, dar cade pe jos sau ceva, nu mai țin minte) s-a întâmplat ceva și de acolo totul este un vis. Cea mai probabilă teorie ar fi că rămâne în Limbo și tot finalul este construcția lui Cobb.

    Ar mai fi o ipoteză, cum că absolut totul este un vis, dar asta ar însemna că nimic din ce ni s-a spus nu este adevărat, că visele alea nu au reguli, ceea ce ar face posibilă o multitudine de interpretări. Nu zic că nu se poate, faptul că domnul DiCaprio încalcă toate regulile pe care le-a stabilit se prea poate să indice inutilitatea lor, dar în cazul acesta toată povestea se transformă într-un exercițiu de imaginație și nu mai are rost dezbătută și discutată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s